Astăzi, sportul intră într-un nou val de popularitate atât la nivel de amatori, cât și la nivel competitiv. Acest lucru este facilitat de popularizarea pe Internet, inclusiv prin intermediul rețelelor sociale și al găzduirii video.
Pe lângă școlile sportive de stat pentru copii și tineret și palatele sportive, care au o istorie îndelungată, se deschid în fiecare an un număr mare de săli de sport și secții private.
Sportivii de succes primesc un statut înalt în societate, au un număr mare de fani, contracte de publicitate și alte atribute ale unei vieți de succes. Exemple sunt mulți sportivi din diferite discipline, ale căror nume sunt cunoscute în întreaga lume.
Cu toate acestea, știm cu toții că cariera unui atlet competitiv este de scurtă durată. Oamenii care s-au concentrat pe un obiectiv principal încă din copilărie – să câștige competiții – sunt forțați să reconstruiască și să caute noi oportunități de împlinire la finalizarea carierei lor de atlet.
Mulți dintre ei rămân în sport în alte roluri – antrenori, promotori etc., unii schimbă radical tipul de activitate.
Redactorii portalului Belnovosti au decis să afle modul în care sportivii de succes care reprezintă țara pe arenele internaționale își găsesc drumul în afara sportului profesionist după ce și-au terminat cariera.
Am pus câteva întrebări despre viața în sportul profesionist și după ea Timofei DeinichenkoMaestru onorat al sportului din Republica Belarus.
Timofey a început să se antreneze în lupte greco-romane la vârsta de 12 ani. În 2005, a devenit medaliat cu bronz la Campionatele Europene de juniori la categoria de greutate până la 84 kg. La nivel de adult, Timofey a concurat la categoria de greutate până la 96 kg din 2007. A câștigat medalii de argint la Campionatele Europene și Mondiale din 2010.
A câștigat o medalie de aur la Campionatele Europene din 2011. La Campionatele Mondiale din 2011 de la Istanbul, s-a calificat la Jocurile Olimpice de la Londra din 2012. Timofey a concurat și la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro în 2016.
Wikipedia spune că ai început să lupte la vârsta de 12 ani. Ce te-a adus la acest sport? În ce moment ți-ai dat seama că ești pregătit să faci asta la nivel competitiv?
— Din copilărie, m-am străduit să fiu cel mai puternic. Cel mai puternic din școală, cel mai puternic din clasă, dar nu era. Am început să caut o modalitate de a-mi dezvolta capacitățile fizice.
La un moment dat am văzut o competiție de arte marțiale, de arte marțiale fără reguli și am observat că în principal luptătorii au câștigat acolo.
Și alegerea mea a fost predeterminată – am început să lupt și mi-am dat seama că îmi place. Deși la început nimic nu a funcționat. Și atunci, când m-am adaptat și am început să depun suficient efort, am început să progresez. Dar atunci îmi doream deja să devin cel mai puternic din lume. Ceva nu a ieșit, dar am făcut tot ce am putut.
Cum este să fii membru al echipei naționale de lupte? Arată asta ca o profesie, un loc de muncă? Există vreo ierarhie sau competiție între sportivii concurenți? Sunt plătiți și cum se face asta?
— Când ești în echipa de lupte din Belarus, atmosfera de acolo este mai mult ca una de familie. Deși și elementul competitiv este prezent doar dacă persoana se află în categoria ta de greutate. Și mai am amintiri foarte plăcute din viața în echipa de sport.
Salariile în sport sunt calculate exclusiv pe baza rezultatelor pe care le afișați. Totul începe cu competițiile republicane. Dacă câștigi campionatul Republicii Belarus și antrenorul vede promisiuni în tine, te pune pe bunăstare.
Salariul tău crește dacă performați cu succes la competiții internaționale. Dacă luați un premiu, se acordă o bursă prezidențială. Mărimea depinde de coeficient, care se determină pe baza medaliei câștigate.
În ce moment ai decis să-ți închei cariera sportivă? A fost greu să iau această decizie?
—S-a întâmplat în 2016, după Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro. A fost ultima mea competiție ca parte a echipei naționale. Totul are un început și are un sfârșit. Am trăit o viață sportivă plină de culoare. În cariera mea au fost multe competiții, performanțe, antrenamente, dar și multe accidentări, fracturi, entorse, și operații. Corpul se uzează foarte repede în sporturile de elită.
Am luat de la sine înțeles să părăsesc sporturile de competiție. A fost puțin greu în fazele inițiale, când îți dai seama că ești doar o persoană, o persoană obișnuită, lumească, și nu mai lupți pe arenele lumii pentru medalii, pentru titluri, pentru merit. Dar m-am descurcat.
Ce faci după ce ți-ai terminat cariera sportivă? Profesia ta este în prezent legată de lupte?
— Acum lucrez la sală ca antrenor personal. Sunt specializată în antrenament funcțional, corectarea greutății corporale, îmbunătățirea proporțiilor și dezvoltarea corsetului muscular.
Fac wrestling exclusiv ca hobby. Dacă vrei cu adevărat, pot să mă lupt. Predau, de asemenea, cursuri de lupte pentru copii mai mari – pentru cei care nu au avut timp să se antreneze în copilărie, dar și-au dorit mereu.
Cum a fost trecerea de la modul sport la modul normal? Ce obiceiuri ai păstrat din viața ta de atlet profesionist?
— Mi-am păstrat obiceiul de a face mișcare zilnic. Dacă nu a fost antrenament, atunci ziua pare incompletă, chiar dacă este încărcată. Deși din cauza muncii, încă nu funcționează întotdeauna.
Disciplina a trecut de la sport la viața de zi cu zi. Și perfecționism. Dacă iei ceva, trebuie să o faci bine.
Schimbările bruște ale stilului de viață sunt adesea percepute ca stresante pentru o persoană.
În același timp, sportivii care antrenează voința de câștig, disciplina și perseverența încă din copilărie au o mare rezistență, atât fizică, cât și psihică.
Abilitățile dobândite în sport ajută la obținerea succesului în alte domenii profesionale. Dezavantajul sporturilor de competiție este trauma experimentată și, ca urmare, un corp uzat.
Nu toți sunt pregătiți să depună atât de mult efort, să fie extrem de disciplinați și intenționați, precum sportivii profesioniști de succes.
Ei arată că în spatele marilor realizări se află o muncă titanică și că nimic nu vine cu un mic sacrificiu – acest lucru motivează și inspiră respect.
Anna Chigina
Foto: din arhiva personală a eroilor