Oamenii de știință de la Universitatea din Chicago din SUA au prezentat o nouă teorie despre originea Pământului și a satelitului său, Luna.
Oamenii de știință au folosit date obținute în urma studierii compoziției izotopice a rocilor de pe Pământ și Lună.
Pentru a crea un nou model care să explice diferențele, oamenii de știință au analizat nivelurile elementului rubidiu din corpurile planetare.
Rezultatele cercetărilor anterioare au arătat că compoziția rocilor de pe Pământ și Lună este caracterizată de aceleași niveluri ale unor izotopi, dar diferite la alte niveluri.
Pe baza acestor date s-au format două scenarii pentru formarea Lunii.
Prima a sugerat că un corp ceresc uriaș s-a prăbușit în Pământ, după care s-a transformat în Lună.
Ca urmare a unei astfel de coliziuni, Luna a absorbit o parte din compoziția Pământului.
A doua versiune spune că un astfel de obiect a distrus vechiul Pământ, iar două corpuri care se ciocneau au format în cele din urmă Pământul și Luna.
Astronomii văd contradicții atât în primul cât și în cel de-al doilea scenariu.
Studiind colecțiile de roci lunare, experții au dezvoltat o metodă riguroasă de măsurare a izotopilor de rubidiu.
Până acum, conținutul acestui element nu a fost încă măsurat în rocile lunare.
S-a dovedit că rocile lunare conțin mai puțini izotopi ușori și grei de rubidiu, spre deosebire de rocile terestre.
Ca urmare a acestor date, a apărut o nouă teorie.
Se presupune că Pământul și obiectul gigant s-au evaporat după ciocnire.
Pământul s-a unit încet într-un corp stâncos din masa rămasă de la impact, formând un inel exterior de resturi.
Treptat, izotopii ușoare ai elementelor precum rubidiul s-au evaporat mai repede și s-au condensat pe Pământ.
Izotopii grei rămași în inel au format Luna.
Rezultatele noului studiu sunt în concordanță cu măsurătorile altor izotopi ai elementelor precum potasiul, cuprul și zincul găsiți în rocile lunare.
Oamenii de știință numesc descoperirile un pas extrem de important către stabilirea unei legături între măsurătorile nivelurilor izotopilor și modelele fizice ale corpurilor protoplanetare.
Foto: din surse deschise