Capirotada este desertul tipic al Postului Mexic: haideți să descoperim împreună istoria și câteva curiozități despre acest fel de mâncare de Paște.
Dacă intenționați să luați o vacanță în Mexic, trebuie să cunoașteți cuvântul capirotada care se referă, în mod concret, la un desert tipic postului a cărui istorie și câteva curiozități vor fi povestite în rândurile următoare.
Capirotada, desertul tipic de Paște în Mexic
Să clarificăm imediat că capirotada este un fel de mâncare tipic al Săptămâna Mare în Mexicdeși, evident, mexicanii îl pregătesc și în alte perioade ale anului.
Capirotada este foarte asemănătoare cu cea care se prepară cu pâine înmuiată piloncillocu ingrediente precum scorțișoară, cuișoare și foi de brânză matură, cel puțin în cea mai tradițională preparare.
Spre deosebire de cum o cunoaștem astăzi, versiunea trecută nu avea acest desert dulce care contrastează cu brânza și alte ingrediente. Mai mult, acest fel de mâncare își are originea în Europa, unde prepararea sa a fost foarte diferită, mai ales în Italia și Spania.
Nell’Roma antică – de fapt – rețeta folosea bucăți de pâine înmuiate în oțet și apă, cu fâșii de ficat de pui, brânză, capere și castraveți.
Referințele din cărțile de bucate
Această metodă de pregătire este considerată a fi anterioară capirotadaacest Sala CattabiAdupă cum se arată în carte De re coquinariade Marcus Gavius Apicius, spre sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea.
Ulterior, în 1477, apare și într-o altă carte de rețete, Cartea de bucatede Roberto de Nola, sunat Almondrotedar care urmează modelul celui al lui Apicius.
În acest caz, însă, pâinea se înmoaie în bulion de carne și oaie și potârnichiu prăjit scăldat într-un dressing din brânză, usturoi, unt, ou și bulionul din mielul prăjit.
În Spania se prepara și cu ingrediente sărate și cârnațidar când a ajuns în Noua Spanie, acum Mexic, a evoluat în rețeta pe care o cunoaștem astăzi.
Această schimbare, de altfel, este prezentă în rețetă Francisco Martínez Montiñocare a fost un bucătar spaniol al Epocii de Aur și care, în carte Arta gătitului, patiseriei, biscuiților și conservelor din 1611, vorbește despre „ciorba capirotada”, chiar dacă pâinea este prăjită torrejas făcută cu miere și brânză rasă.
Cum a ajuns capirotada în Mexic și de ce se mănâncă în Săptămâna Mare
Numele său ne oferă un indiciu excelent de ce este un fel de mâncare tradițional de Post și marea sa încărcătură simbolică religioasă pe care o poartă capirotada pe umeri.
Numele acestui desert, de fapt, derivă din „capirote”, denumirea asociată pălăriilor înalte, ascuțite, purtate de unii preoți în procesiunile din Săptămâna Mare.
Pâinea veche face aluzie la trupul lui Hristos in timp ce miele își amintește de sângele acestuia din urmă. Acolo scorţişoară – în schimb – se referă la lemnul pe care a fost răstignit, iar cuiele la materialul care a fost folosit pentru a-l pune pe cruce. Se mai spune – că brânză se referă la pătura albă cu care era acoperit.