Mișcările vin după ce Norvegia, Spania și Irlanda au decis în mai să recunoască oficial existența unui stat palestinian.
Oslo și-a anulat prezența în Cisiordania după ce Israelul a revocat statutul a opt diplomați norvegieni responsabili pentru teritoriile palestiniene. Acest lucru a fost anunțat duminică de ministrul de externe al Israelului, Yisrael Kac, pe rețeaua de socializare X. TASR informează despre asta conform unui raport al agenției DPA.
„Vom acționa împotriva celor care acționează împotriva noastră”, a scris Kac. Mișcările vin după ce Norvegia, Spania și Irlanda au decis în mai să recunoască oficial existența unui stat palestinian.
Guvernul premierului israelian Benjamin Netanyahu nu va mai permite existența „reprezentării Norvegiei la Autoritatea Palestiniană” și, prin urmare, „oficiul de reprezentanță din ar-Ram din Palestina trebuie să fie închis de astăzi”, a declarat guvernul norvegian într-un declarație de vineri.
Ministrul norvegian de externe Espen Barth Eide a criticat decizia Israelului, considerând-o „extremă și nerezonabilă”. În același timp, el a adăugat că „decizia este îndreptată împotriva palestinienilor, a Autorității Palestiniene și, de asemenea, împotriva tuturor celor care apără dreptul internațional, soluția celor două state și dreptul legitim al palestinienilor la autodeterminare”.
Norvegia a recunoscut oficial statul palestinian
Reprezentanța Norvegiei în ar-Ram din Cisiordania, care funcționează de aproximativ 30 de ani, va rămâne închisă până la noi ordine. Kac a clarificat că decizia Israelului a fost un răspuns la „recunoașterea statului palestinian Hamas după masacrul din 7 octombrie și sprijinul (Norvegiei) în emiterea unui mandat de arestare pentru premierul Benjamin Netanyahu și alți oficiali israelieni de rang înalt”.
Autoritatea Palestiniană a fost înființată în 1993 pe baza Declarației cu privire la principiile autonomiei palestiniene, care se mai numește și Acordul Oslo I, deoarece în capitala Norvegiei au avut loc anterior negocierile relevante. Acordul de la Oslo II, care a urmat Declarației, a fost semnat ulterior în 1995. De atunci, această țară nordică a jucat un rol important în regiune.