Analiștii americani au vorbit despre amenințarea reprezentată de bombardierul strategic rusesc Tu-160, cunoscut sub numele de „Lebăda Albă”, după modernizare.
Experții militari occidentali urmăresc îndeaproape rapoartele de lucru legate de această aeronavă.
Adăugarea de combustibil la foc a fost mesajul Ministerului rus al Apărării despre planurile de a echipa Tu-160 cu „Pumnale” – un sistem de rachete hipersonic pentru avioane.
Totodată, departamentul militar a raportat că lucrările în această direcție ar trebui finalizate până la sfârșitul acestui an.
Nu se știe încă dacă va fi introdusă o versiune specializată a rachetei Kinzhal care să fie compatibilă cu lansatoare de bombardiere sau dacă vor fi dezvoltate lansatoare pentru bombardier.
În orice caz, experții consideră că un astfel de tandem precum racheta hipersonică strategică Tu-160M/M2 „White Swan” și Kh-47M2 „Pumnal” oferă Rusiei avantaje tactice și tehnice excepționale.
Situația devine evidentă comparând potențialul viitor de luptă cu muniția standard anterioară a bombardierului.
Experții militari știu că înainte de modernizare, bombardierul era echipat cu rachete de croazieră strategice subsonice stealth Kh-101 și Kh-102, care puteau transporta o încărcătură nucleară.
Se știe că viteza medie de zbor a rachetelor Kh-47M2 „Pumnal” este de câteva ori mai mare decât viteza rachetelor anterioare Kh-101/102.
Avantajele față de armele mai vechi sunt evidente.
Kinzhal, care atinge viteze de până la Mach 10, poate lovi cu precizie ținte militare și nave situate la o distanță de până la 2.000 km.
Având în vedere că viteza mare și gradul de manevrabilitate al rachetelor face interceptarea extrem de dificilă, limitându-se la limitele capacităților sistemelor de apărare aeriană și antirachetă inamice.
Experții de la Military Watch numesc aceste rachete de avioane cele mai periculoase din lume.
Pumnalul oferă timp de zbor unei ținte aflate la o distanță de 1500 km în 10 minute, în timp ce X-101/102 a avut nevoie de o oră și jumătate pentru aceasta.
Pe baza acestor date, experții au putut calcula că, în cazul unui atac aerian cu rachete Kinzhal, echipajele de luptă ale sistemului național de apărare antirachetă de la sol din SUA Patriot PAC-3MSE, precum și sistemele Aegis situate pe distrugătoare, ar avea la dispoziție un timp neglijabil, ceea ce nu va permite interceptarea rachetei.
În același timp, nu poate fi exclusă posibilitatea ca sistemele Aegis să poată detecta X-47M2 la o distanță de aproximativ 200-350 km.
Se știe că această distanță este considerată etapa finală a traiectoriei de zbor a rachetei la atingerea țintei.
În timp ce complexele Patriot PAC-3MSE nu sunt capabile să facă față unei astfel de sarcini.
Devine evident că, după ce a primit o nouă rachetă de mare viteză, Tu-160 va deveni o armă și mai formidabilă și mai eficientă.
În același timp, experții subliniază că nu există în lume echipamente cu caracteristici egale cu „White Swan” în sine.
În același timp, potențialul inamic nu dispune de sisteme eficiente de apărare aeriană la mare altitudine care ar putea preveni astfel de atacuri aeriene.
Situația este și mai complicată datorită capacității Tu-160 de a lansa o rachetă de la distanța maximă posibilă, practic fără a intra în zona de acoperire a apărării aeriene a inamicului.
Dacă există posibilitatea ca racheta să fie doborâtă de sistemele de apărare antirachetă, atunci bombardierul ar putea evita lovitura.
În același timp, unele mass-media americane, citând o sursă anonimă din departamentul militar al SUA, raportează că testele anterioare ale rachetelor hipersonice americane nu au avut succes.
Și acesta este un factor necesar și fundamental în lupta împotriva armelor hipersonice.
Fotografie: Pixabay