Experții de la Universitatea Americană au explicat cum un animal mistic, viermele diavolului, este capabil să supraviețuiască în condiții dure, cu temperaturi extrem de ridicate.
Oamenii de știință americani au avut nevoie de aproape zece ani pentru a studia nematodul microscopic pentru a determina particularitățile corpului său care a permis animalului să se adapteze la condițiile infernale.
Viermele diavolului microscopic a fost descoperit pentru prima dată de oamenii de știință în 2008.
Individul a fost identificat în Africa de Sud în timpul cercetărilor asupra speciilor bacteriene subterane.
Particularitatea corpului unui vierme multicelular a șocat cercetătorii când s-a dovedit că nematodul tolerează cu ușurință temperaturile ridicate și supraviețuiește în condiții de deficiență de oxigen cu conținut în exces de metan.
Oamenii de știință au numit viermele extrem în onoarea spiritului infernal Mefistofel, care l-a ispitit pe Faust, care a căutat adevărul.
Copilul a fost numit Halicephalobus mephisto, sau pur și simplu viermele diavolului.
După un deceniu, oamenii de știință genetician încă au reușit să descopere genomul viermelui iadului.
Cercetătorii au reușit să afle că viermele reușește să supraviețuiască în straturile adânci ale suprafeței pământului datorită faptului că, în timp ce evoluează, a duplicat gena care este responsabilă cu refacerea corpului după arsuri.
Ar fi mai corect să spunem că viermele diavolesc și-a creat mai mult de o clonă a acestei gene, dar cel puțin 70 de copii.
Comentând descoperirea, oamenii de știință spun că acesta este doar unul dintre câteva mecanisme genetice de apărare pentru vierme.
Acest nivel de protecție împotriva temperaturilor ultra-înalte poate fi comparat doar cu armura colosală care te ajută să supraviețuiești în condițiile infernale ale temnițelor.
Mai mult, animalul nu avea de ales. Natura a forțat viermele să se adapteze la astfel de condiții sau să moară.
Viermele diavolului a devenit primul animal pentru care oamenii de știință au reușit să alcătuiască o hartă genomică completă.
Dar în sine este de o importanță fenomenală pentru știință.
Până acum, oamenii de știință considerau imposibil ca generații întregi de ființe vii să existe în straturile adânci ale rocilor pământului.
În același mod, biologii s-au îndoit de existența vieții în adâncurile dolinelor oceanice.
Oamenii de știință credeau că prezența vieții acolo era puțin probabilă, deoarece găurile erau prea reci și presiunea acolo era enormă.
Drept urmare, oamenii de știință au ajuns la concluzia că nematodul diavolesc și creaturile descoperite de adâncime au multe în comun.
Confortul într-un habitat insuportabil pentru două animale este creat de bacteriile care se hrănesc cu metan și produc oxigen ca produs secundar al metabolismului.
Cercetătorii sunt încrezători că studiul unor astfel de creaturi va ajuta în viitor la crearea unei noi generații de tehnologii împrumutate de la natură.
Foto: din surse deschise